Amator Profesionist
posts tagged 'photo'
Note de subsol, scrise de Skee.
I now bear the Mark of Noob.
18-20 septembrie 2009: THE SEQUEL IS HERE!
aka Turul 4 la mare [2009]
aka Turul litoralului în miez de toamnă 2
aka John Masefield’s Sea Fever
Mamaia, Constanţa, Eforie Nord, Costineşti, Olimp, Neptun, Jupiter, Venus, Saturn, Mangalia, 2 Mai, Vama Veche. This is getting ridonculous, n’est pas?
S-a văzut că n-am fost atât de târziu în toamnă ca anul trecut - mai era încă lume pe litoral, cât a fost soare s-a putut face plajă, am făcut şi baie \o/, mai erau încă localuri şi hoteluri deschise şi altele. Şi n-am fost nici aşa pe fugă ca anul trecut, am putut să savurez fiecare plajă, fiecare dig şi fiecare colţ de mare. Chiar dacă m-a şi plouat niţeluş.
Turul 3 la mare [2009]
Guess where I’ve been for the past two weeks (mănăstire-ntr-un picior…)
Am stat două săptămâni la cort în Vama Veche, cu gaşcă măricică (vreo 14-15 persoane ne strânsesem la un moment dat), cu o mare superbă, ţâţe ca la fabrica de ţâţe (iar o să fiu desensibilizat la sâni câteva luni, heh), cu făcut grătare în camping, dar şi mâncat scoici, creveţi şi alte delicatese marine la restaurant pescăresc, cu PARTY HARD în câteva nopţi, dar şi cu culcat la 10:30pm în altele, fiind prea obosit de la ţopăit prin valuri de doi metri, cu caniculă, dar şi furtuni nocturne şi ploi…
…şi fără SLR. N-am vrut să-i port grija atâta timp pe la cort, aşa că am făcut doar câteva poze cu mobilu’ (yes, sad, i know). Şi am reuşit şi până pe-astea făcute cu telefonul să le scot strâmbe, spre propria-mi oftică.
Am fost şi la Folk You, în fiecare seară chiar, dar m-am cam plictisit stând cu fundul în nisip, aşa că-n fiecare seară am ajuns să ascult concertele din terasele vecine scenei, la o bere stând.
Gah, tocmai mi-am adus aminte că am şutit un poster cu Folk You şi l-am băgat în husa cortului să nu-l stric… şi am uitat să-l şi scot. brb.
Apropos de corturi, noul meu cort de 2 secunde (Quechua, de la Decathlon, 3 persoane, 220 lei) s-a comportat fantastic. Dimineaţa când dădea soarele-n el ţinea răcoare, noaptea când era mai friguleţ era căld şi bine izolat, în miez de zi când e mai cald sau seara înainte de culcare era foarte uşor de aerisit - are beţele moi, îl apăsam niţel până ieşeau aerul stătut şi ţânţarii şi trăgea aer curat când sărea înapoi în formă. Am prins şi o furtună în el, fără să fie ancorat cu aţele suplimentare de pe beţe, şi a doua zi dimineaţă nu se clintise şi am fost printre puţinii fără strop de apă-n cort, în condiţiile în care de pe plajă zburaseră corturi.
Şi am mai făcut o treabă bună, mi-am cumpărat Frederik Pohl’s Gateway de la Nemira (din Vamă, mă rog) cu 28 de lei. Pe Amazon e $10.17 plus încă vreo $4 sau $5 transportul, aşa că zic că am făcut o treabă bună, chiar dacă-i în română. De obicei le prefer de pe Amazon în engleza originală (mai ales că-s uneori sensibil mai ieftine, vezi Peter F. Hamilton’s Pandora’s Star + Judas Unchained care la noi se vând în 4 volume la vreo 30 de lei fiecare, iar de pe Amazon le-am luat cu 2*7 USD plus transport), dar 28 de lei versus ~45 de lei, merită. Şi că tot ziceam de Peter F. Hamilton, am citit cele 1000 de pagini ale Pandora’s Star, a fost ok, am citit cam 80 de pagini din Judas Unchained (acum, la mare şi prin tren) şi m-am plictisit îngrozitor de ea, s-ar putea să fie prima carte la care renunţ de plictiseală. Sau poate e din cauza faptului că mă simt prea bine la mare şi am chestii mai interesante de făcut, dunno; mai încerc o dată oricum, când îmi mai pică netu’.
În încheiere, da, am stat două săptămâni la mare şi da, mi-au ajuns… momentan. Probabil o să mă ţină câteva zile sentimentul ăsta de împlinire, după care va începe iar să mă tragă curentul spre larg. M-am înnegrit destul turul ăsta, but that won’t stop me - mai plec cel puţin încă o dată, ori acu-n august, ori prin septembrie. Maybe both. <3 summer, <3 the sea. Life is a beach waiting to be found, again and again.
Şi acum începe secţiunea cu Post Scriptum-uri, cu chestii pe care le-am uitat când am scris cuvintele de mai sus.
PS 1: am prins promoţie dublă la ţigări Camel. Cumpăram două pachete de la magazin (15 lei), primeam un al treilea gratis. Plecam la o terasă cu nişte prieteni nefumători, le dădeam şi lor pachete de Camel, şi apăreau fetele cu promoţia a doua şi vedeau că suntem fumători de Camel, aşa că ne mai dădeau fiecăruia încă un pachet => 15 lei = 5-6 pachete de ţigări. Am scos în total vreo 15 pachete gratis de ţigări în două săptămâni. Ne-am şi împrietenit cu una dintre fetele promotoare, o tipă blondă cu ochi albaştri, superbă, stilată, studentă la Electronică (şi bursieră!). Ne întreba dacă mai sunt nudişti în Vama Veche că nu a mai prea văzut, apoi ne spunea că e Constănţeancă, dar că n-a apucat să stea o zi la plajă vara asta şi că ar vrea să stea un weekend în Vamă, alături de gaşca noastră. Frumoasă, deşteaptă, cu ţigări gratis şi vrea să-i vedem şi sânii? Oaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa…
PS 2: am mâncat scoici în sos de usturoi, frigărui cu creveţi şi bacon, calcan, dar n-am mâncat nici măcar un ştiulete de porumb fiert. La 4 sau 5 lei ştiuletele, să facă cu el ce le-oi sugera eu. Mafia lu’ putsă fiartă, oligopolul Vama Veche.
PS 3: Gmail, 663 spam emails în două săptămâni. Plus vreo 4 care au ajuns în Inbox.
Turul 2 la mare! Iar am prins 1 iulie la mare, deja al treilea an la rând.
În două săptămâni plec iar, he he hi.
Văleu, 189 de zile fără mare? Gata, am rectificat.
Yay spring! Iar am fost la ţară, am văzut copacii înflorind.
on the road again
Jurnal de toamnă
Recolta de toamnă, am iar ce citi. Cărţile de pe primul rând sunt luate de pe amazon, cele de pe al doilea rând sunt luate de la AwesomeBooks, un anticariat online cu cărţi pe la juma de liră (livrarea e încă două lire şi ceva) care livrează din Marea Britanie via airmail - ajunge pachetul într-o săptămână. Al treilea rând conţine cărţile primite cadou de ziua mea.
Că a fost ziua mea sâmbătă. Am sărbatorit cu prieteni mai vechi şi mai noi, oameni pe care nu-i văzusem de ani buni, oameni pe care nu-i mai văzusem în viaţa mea şi oameni pe care îi văd zilnic. Curtea Berarilor, halbe de un litru, preţuri ok, servire meh, destul de comod şi aerisit. Şi am primit de ziua mea chestii de băut, chestii de fumat şi chestii de citit, plus câteva miscelanee.
Am şi câteva poze, făcute de yosh şi de mine (n-am avut acumulatorii încărcaţi din păcate); a mai făcut poze şi Bloodaxe.
A doua zi m-am trezit mahmur şi răcit. Am vrut să zac toată ziua, dar au tras ai mei de mine să mergem la munte. A meritat, că a fost frumos, numai că: 1) tot răcit m-am întors; 2) am stat vreo oră blocaţi pe DN1 la întoarcere; 3) mâncarea de la Zăganu din Cheia e naşpa.
Dar sus, la Muntele Roşu, e superb.
Skee does Constanţa county
Ieri, 23 octombrie 2008, am fost la mare. Că mi-era dor :). Şi am făcut întregul tur al litoralului românesc, în miez de toamnă: Mamaia, Eforie, Costineşti, Olimp, Neptun, Jupiter, Venus, Saturn, Mangalia, 2 Mai, Vama Veche.
M-am urcat cu tata în maşină pe la 5 dimineaţa, având la mine aparatul foto cu cardul nou Lexar Professional (133x, I can burst shoot now!) şi laptop-ul cu modemul 3G dotat cu Orange Mobile Internet, primit gratis de la Orange (score!) pentru 15 zile, să-l testez (boo..). Am zburat peste bulevardele Bucureştiului încă destul de goale, cu excepţia câtorva taxiuri, şi am ajuns la autostrada A2.
Patru ore mai târziu eram la Mamaia, sau cum i-ar trebui zis, Prypiat 2. Staţiunea e abandonată, un veritabil ghost town cu atmosferă post-apocaliptică.
Vântul bate frunzele prin toate părţile; scările unui strip club, odinioară acoperite cu mochete luxoase şi păzite de bigieşi forţoşi, sunt acum acoperite de un nisip fin adus de vânt dinspre plajă; hainele de firmă atârnă încă pe manechine prin magazine, acompaniate de multe semne de reduceri de preţ, parcă o ultimă încercare a localnicilor de a-şi mai salva oraşul.
Am traversat o terasă abandonată, printre căzătură din acoperiş, gunoaie şi bucăţi de masă, înspre plajă. Nici ţipenie de om pe plajă, dar sunt câţiva indivizi care pescuiesc pe ceva construcţie care se extinde până departe în mare.
După ce am făcut un tur rapid de plajă, am plecat mai departe, spre următoarea destinaţie, Eforie Nord, unde ajuns aproape două ore mai târziu, graţie aglomeraţiei matinale din Constanţa.
Culmea culmilor, se pare că Eforie Nord e o comunitate vibrantă chiar şi-n absenţa turiştilor, aici era lume peste tot, forfotă pe la buticuri, lume în staţia de autobuz, măturători stradali cu uniforme verzi şi veste reflectorizante strângând frunze îngălbenite de pe străzi. Am ajuns şi la piaţa şi bazarul central; cu jumate de creier mă aşteptam să găsesc tot loţiuni de plajă şi gonflabile de vânzare, însă se pare că bazarul s-a readaptat cererii comunităţii pe care-o deserveşte: vinde gecuţe şi fesuri şi cam ce se vinde pe la orice bazar cu chinezării şi haine ieftine din orice oraş.
Apoi am plecat într-o plimbare pe faleză. Plaja din Eforie e tare frumoasă când nu e plină de tot felul de indivizi, iar marea e superbă. Nişte oameni pescuiau de pe digurile locale, pe nisip un cuplu de tineri se plimba lăsând urme în nisipul virgin, iar sus, pe faleză, una dintre casele de vacanţă acum goale era renovată de muncitori. Mai încolo, pe un dig, stăteau în soare câteva zeci de yacht-uri scoase din apă, parcă aşteptând iar anotimpul cald în care să aibă parte de înfruntat valuri.
Culmea, una dintre terasele de pe faleză era deschisă. Şi deşi mesele erau goale, din boxe se auzea muzică, ceva top 40 stuff - a fost o oază de sentiment de vacanţă într-o staţiune ce redevenise a băştinaşilor. Şi pentru că s-ar putea să-mi influenţeze opiniile asupra staţiunii, menţionez că n-am mai făcut un sejur în Eforie de 5 ani. În ultima vreme am auzit doar de rău însă…
Mai departe, spre Costineşti.
Intrarea-n Costineşti mi-a fost întârziată de un tren tras în haltă, momente ce mi-au dat ocazia să observ obiceiurile şi portul localnicilor: deşi era abia 11:30, un individ în trening trăsese bicicleta la colţul unei terase şi servea liniştit o halbă de bere, observând cu interes spuma. Eh, măcar aici e un bar deschis, mi-am zis eu. Purcezând spre staţiune mai departe, observăm toate hotelurile închise, toate casele de vacanţă făcute dupa inundaţia de acum câţiva ani zăvorâte, pe străzi doar câţiva localnici închişi la culoare (poate din cauza mediului, poate din cauza genelor) îşi făceau de lucru pe ici, pe colo.
Singura chestie surprinzătoare din Costineşti fiind penuria de maşini (faţă de nebunia generală care-i acolo vara), am tras spre dreapta şi am dus maşina până lângă plajă. Goală, ca pe tot litoralul. Deh, la ce mă aşteptam, cine merge pe plajă într-o dimineaţă de joi în octombrie? Toate locaţiile cool şi trendy şi tinereşti din Costineşti - închise, zăvorâte, cu lanţuri, lacăte, scânduri. Pe ici, pe colo câte ceva abandonat.
Mai departe, am plecat spre clasicele staţiuni ale litoralului românesc, cele la care odinioară se ajungea doar cu bilet de odihnă, pile şi influenţă. Adică acele staţiuni în care înainte nu te duceai că nu te primeau, iar acum nu te duci că simţi că te fură pe faţă: Olimp, Neptun, Jupiter, Venus, Saturn. Le pun pe toate în aceeaşi găleată deoarece toate sunt abandonate, totul e închis. Nici ţipenie de om pe străduţele pe care vara e plin de plimbăreţi, titicaruri trase de tractoare şi trăsuri trase de cai puturoşi. Am văzut deschis doar un magazin alimentar şi câteva bănci prin Neptun.
Pe plajă n-am mers - bariera din Neptun e lăsată chiar şi-acum şi pe jos era prea mult de mers. Am mers însă mai departe şi ne-am oprit pe bucata de plajă lată şi frumoasă dintre Venus şi Saturn, unde mai trăgeau cortangii care încercau să scape de-o taxă în plus. Am găsit aici un singur om alergând pe malul mării. În rest, aceeaşi mare curată şi superbă, nepătată de turişti de ceva vreme.
Am făcut câteva poze, ne-am bucurat de linişte şi mirosul de mare (nu ştiu alţii cum sunt, dar eu ador mirosul mării), ne-am scris numele în nisip şi ne-am continuat expediţia.
Spre Mangalia, orăşelul fantastic, ţintă a hălăduirilor mele feroviare de peste vară. Aici, în afară de lipsa taximetriştilor cu 5 lei de persoană până-n Vamă, nicio schimbare. Pâna la urmă, Mangalia e oraş, nu staţiune: forfotă, trafic, sensuri giratorii, magazine, bănci, cazinouri de cartier, activitate! Am oprit doar la gară, să fac o poză nostalgică, să-mi aduc aminte la anu’ unde trebuie să ajung.
Şi am plecat spre următorul popas, 2 Mai.
Satul cu aspiraţii de staţiune 2 Mai este plin de locuri bune unde se poate mânca şi bea, pentru toate buzunarele. Pe ambele părţi ale şoselei sunt cel puţin 10 restaurante cu terasă unde poţi să serveşti de toate, de la specialităţi marine gen hamsii şi caracatiţă, până la friptane, mici şi ciorbă de burtă.
…însă doar vara, aparent. Toate restaurantele din 2 Mai erau închise - şi le ştiu pe toate, şi am încercat la toate, că ne era foame! Era lume, dar doar localnici trebăluind pe lângă casă sau mergând spre serviciu sau mai ştiu eu unde. Până şi una dintre alimentarele mari era închisă, hârtii şi ziare acoperindu-i geamurile mari. Am văzut două locaţii deschise în întregul sat 2 Mai, anume cele două magazine alimentare din centru, care stau faţă-n faţă.
Am coborât pe plaja de la Micul Golf, locul unde de câţiva ani trag cu cortul şi unde pierd zile întregi în fiecare vară. Ca şi prin alte părţi, şi aici linişte şi pace, nici ţipenie de om. Pescarii şi-au întins plasele peste întreaga zonă de campare, terasa nudiştilor a fost dezmembrată, rămânând doar scheletul, iar la Micul Golf toate mesele şi băncile erau strânse într-un perete imens de lemn în spate, sub acoperişul terasei. Şi chiar şi barul era închis şi ferecat, cu două maşini parcate în faţă, parcă de permanenţă.
Dezamăgit că n-am avut unde să înfulec ceva, dar parcă intrigat de liniştea de pe plajă, am purces mai departe în călătorie.
Şi am ajuns în Vama Veche, locul care din mai până în septembrie e plin de lume care se distrează, de muzică bună dată tare, de shaormerii şi gogoşerii şi buticuri care vând hamsii, clătite, gogoşi, de vânzători stradali care-ţi vând tricouri cu formaţii, brăţări sau îţi împletesc părul în şuviţe, de restaurante scumpe cu mâncare bună, de autoserviri mai ieftine cu mâncare la fel de bună, de terase de lemn pe plajă în care găseşti oricând oameni, fie că aşteaptă la umbră să treacă zăpuşeala zilei ca să intre iar în apă, fie că ţopăie pe jumătate beţi toată noaptea apoi ies să vadă răsăritul ascultând Bolero, fie că dorm în acelaşi colţ de umbră a doua zi, toropiţi de noaptea precedentă…
…iar mi-e dor de mare.
Mă rog, vara. Acum nu era nimic. Pe stradă toate clădirile închise, baricadate cu scânduri bătute în cuie. Au dispărut toate măsuţele şi cocioabele temporare din care se vând kitsch-uri, sunt doar câţiva localnici care se uită curioşi la un pletos parcă ajuns cu întârziere în Vamă, care face poze cu un aer ce este pe jumate dezamăgire, pe jumate bucurie. Şi peste tot, câini vagabonzi. Unii mă latră, alţii s-au strâns pe lângă mine, parcă vrând să ştie unde-i restul lumii, unde-s turiştii care i-au hrănit o vară-ntreagă.
Stuful este ferecat cu sârmă ghimpată şi plasă de gard. Şi au închis în incinta lor şi trabantul vechi ce servea pe post de coş de gunoi, precum şi Love Boat. Le-o fi fost frică să nu plece cineva cu maşina.
Pe plajă e un tip cu vreo 3 lansete, pescuieşte. În rest, gunoi peste tot: sticle, bucăţi de şezlong rupt, pungi, hârtii şi alte chestii normale pentru orice rezervaţie naturală. Din zecile de umbrele de plajă întinse pe plajă, au mai rămas doar câteva, un pâlc, printre ele regăsindu-se câteva dărâmate de vicisitudinile vremii… sau răutatea omului, cine ştie.
Toate terasele din partea de sud au fost dezmembrate, încât a rămas doar un schelet dezolant din ele. Au dispărut şi coşmeliile în care stăteau salvamarii. În schimb se lucrează de zor la clădirile noi, care presupun ca vor deveni hoteluri.
Am petrecut ceva vreme pe plaja din Vama Veche, admirând marea superbă (şi rece!), făcând poze şi parcurgând plaja în lung şi-n lat. Mi-am încărcat bateriile, m-am salvat, mi-am oxigenat creierii. Am băgat picioru-n baltă, cu bocanc cu tot.
Chiar şi-n starea asta dezolantă, Vama Veche are una dintre cele mai frumoase plaje de pe litoral. Iar marea este superba, fără fir de algă (deh, e rece) şi cu acelaşi colorit inconfundabil, anume mai deschisă la culoare vreo 20 de metri, apoi albastră. A fost o plăcere s-o revăd şi ne-am dat întâlnire anul viitor.
Dup-aia m-a răpus foamea, şi pentru că n-ai unde să înfuleci ceva prin staţiuni, am ajuns înapoi în Constanţa la o autoservire. Pe la ora 4 am plecat din Constanţa, iar la 8:10 eram acasă; o oră am făcut doar în Bucureşti, de la ieşirea de pe A2 până-n Militari. Şi astfel s-a încheiat turul litoralului în miez de toamnă, as reported by Skee.
Surprinzător, internetul mobil merge absolut peste tot cu lătimi de bandă bune. După fiecare staţiune porneam laptop-ul, mă conectam şi postam o poză şi-un comentariu scurt pe forumul revolushii, în timp ce tata conducea către următoarea staţiune. Merge şi în mijlocul pustietăţii, pe A2 n-am avut nicio problemă în a ţine o conexiune deschisă aproape o oră (adică aproximativ 100 km pe autostradă, fără să se întrerupă conexiunea).
Am tot zis eu că fac şi-un al cincelea tur pe la mare anul ăsta. Au fost îndoieli, au fost şi alte planuri, dar am reuşit! am învins! am ajuns la mare, şi a fost frumos! şi a fost bine! şi mi-a plăcut! …lol.
Toate pozele din ‘Turul litoralului în miez de toamnă’.
Epilog:
Ştirile de la ora 4... dimineaţa
M-am întors în Bucureşti (oh, the irony). Am fost plecat 2 săptămâni la ţară (lângă Alba Iulia. Nu ştiu de ce mai specific, şi-aşa scriu doar pentru mine), unde-am prins vreme superbă - soare şi 20 de grade, am colindat coclaurile şi dealurile, am făcut aproape zilnic grătare pe jar, am cetit Ghosts of Onyx şi Contact: Harvest, am reparat acoperişul de la şopron, am făcut nişte crafting şi, per total, m-am relaxat.
Aş mai fi stat sincer, dar am o grămadă de treabă-n Bucureşti luna asta, anume să-mi schimb buletinul (că deh, expiră în vreo 3 săptămâni, wink wink), să-mi scot diploma de licenţă şi dosarul de la facultate, să-mi fac vizita medicală şi să-mi reînnoiesc contractul de muncă. Iar luna viitoare trebuie să-mi schimb nişte carduri. Ura pentru birocraţie1.
În altă ordine de idei2, am observat că Picasa Web Albums a introdus name tagging pe poze (adică să selectezi moaca şi să pui numele celui din poză), dar într-un mod foarte fain implementat - feţele sunt detectate, selectate şi grupate automat, iar eu a trebuit doar să selectez din lista de contacte persoana cui aparţine moaca respectivă. Ce-am ajuns băi frate, să avem facial recognition/biometric scan la un serviciu de photo sharing. Să-nţeleg ca e ieftină rău puterea de calcul la Gogul. A durat cam 20 de minute până a recunoscut/selectat site-ul toate feţele din albumele mele şi de vreo 3 ori mai mult până am pus eu nume pe fiecare grup, că deh, nu merge chiar impecabil. Dar oricum, am rămas foarte plăcut impresionat. Name tags sunt implicit private, îmi apar doar mie, dar pot fi făcute publice. Şi odată cu taguiala pe persoane a pozelor, am avut şi o revelaţie majoră: am mai multe poze cu mine decât cu orice altă persoană3, deşi teoretic eu sunt cel din spatele aparatului.
Doamnelor, domnişoarelor şi domnilor, cu acestea se încheie ştirile din ultima lună, echipa ştirilor vă urează vizionare plăcută în continuare.
1) haz de necaz.
2) folosesc expresia asta mult prea des.
3) narcisism; v. labă tristă.
PS: Pardon, am uitat să zic. Mi-e dor de mare, vreau la mare. Şi s-ar putea să mai trag o fugă dacă se îmbunătăţeşte vremea. Aşa vreo 2 zile, doar să văd marea. S-ar putea să pun “Vreau la mare” acolo-n dreapta sub “Note de subsol”, să nu mai fiu nevoit să scriu asta în fiecare post.
PPS: Ah, şi înainte să plec la ţară am fost la Noaptea Albă a Bucureştiului, m-am plimbat prin jumătate de Bucureşti făcând poze. Arcul de Triumf e tare fain.
Am fost prin Cişmigiu de-am văzut “fanfară”, prin Izvor unde se zbenguiau unele pe o scenă improvizată încălzind atmosfera pentru Bryan Adams, la Ţăndărică-n Constituţiei, m-am plimbat prin Unirii, am vizitat Palatul Şuţu, am văzut proiecţiile din Universitate, am făcut poze cu şi de pe Arcul de Triumf, apoi am băut până dimineaţa. Evident, duminică am zăcut.
Fortăreaţa Marienberg, Wurzburg, DE.
Ahoj din Brno, Cehia.
(ok poza e din Bratislava. so?)
Turul 4 la mare pe anul 2008 - completed. Engaging power-saving mode, awaiting turul 5 :D.
De data asta m-am întors bronzat. Şi cu alge-n păr. Şi, binenţeles, cu multe poze. Am stat 6 zile-n Vama Veche cu cortul, m-am relaxat, m-am distrat, m-am îmbătat, am dat din pleată la Piraţi, am ţopăit la Stuf, am stat pe plajă de dimineaţa până seara, am reuşit să citesc vreo 150 de pagini, am făcut baie-n puţa goală la 1 noaptea, m-am întâlnit cu prieteni vechi, am cunoscut lume nouă, m-am plimbat, am mâncat hamsii, am dormit prin cort sau unghere de umbră, am făcut vreo 2 ture şi până-n 2 Mai, am învăţat să joc rentz, m-am perfecţionat la whist şi am descoperit limonada de Biborţeni, Limo.
Ce mă amuză că mai bine de jumate din prima pagină a blagh-ului e acum ocupată de post-ul de genul ‘mâine plec la mare’ şi ‘am venit de la mare, abia aştept să plec iar’.
În altă ordine de idei, de sâmbătă, iar BBL:
Bucureşti - Alba Iulia - Arad - Budapesta - Bratislava - Praha - Nurnberg. Şi, evident, retur.
La întoarcere cred că vin prin Austria şi intenţionez să mă uit la nişte echipamente de camping. Un cort mişto, eventual o saltea, un rucsac fain. Chestii de genul, că tot ar trebui să se cam termine şi la ei sezonul de cortangeală acum, poate găsesc ceva fain la preţuri bune.
Iar înainte să plec, cred că chiar astăzi, vreau să fac o tură pe la Focus ‘94 şi să mă joc cu o Sigma 17-70 f/2.8-4.5. Costă mai bine de 1000 de lei la ei, în condiţiile în care aş putea-o lua de afară cu ~900 de lei cu livrare cu tot. Cu toate astea, e cel mai mic preţ pe care l-am găsit în ţară şi n-am timp s-o comand din afară. Încă nu-s hotărât, mâine aflu dacă o vreau şi dacă merită să-mi rup pâinea de la gură ca să fac poze.
În încheiere, cinci corturi la fel:
